Căutare comunitate
și district

 

Istorie

Biserica Nouapostolică își are rădăcinile în secolul al XIX-lea. În jurul anului 1830, oameni și grupuri se rugau în Anglia și Scoția pentru o „turnare a Sfântului Duh“. Aceștia aveau speranța unei reînsuflețiri a vieții creștine în cadrul comunităților de credință care, după părerea lor, erau blocate în formalism.

 

 

O mișcare „apostolică“ a luat naștere, iar mai apoi, aceasta a preluat structuri bisericești, după ce între anii 1832 și 1835, doisprezece apostoli au fost chemați de persoane înzestrate cu darul profetic. Trăsătura așa-numitei Biserici Catolico-Apostolice a fost faptul că în vârful ei stăteau apostoli care, prin punerea mâinilor, administrau darul Duhului Sfânt, cu scopul de a-i pregăti pe credincioși pentru revenirea mult așteptată a lui Hristos.

Formarea Bisericii Nouapostolice
 

Formarea Bisericii Nouapostolice

La mijlocul secolului al XIX-lea s-a redus cercul celor doisprezece apostoli: Doi apostoli și-au încetat activitatea, iar un al treilea, apostolul Thomas Carlyle, a murit în anul 1855. Când încercările de a completa cercul apostolilor au eșuat și au apărut diferențe de opinie fundamentale, la începutul lui 1863 s-a ajuns la separație: Biserica Catolico-Apostolică a pronunțat excomunicarea conducătorului de comunitate din Hamburg, Friedrich Wilhelm Schwartz.
Cu toate acestea, „comunitatea apostolică din Hamburg“ a rămas unită. Ea s-a rugat mai departe pentru desăvârșirea Bisericii lui Hristos, iar în primăvara anului 1863, prin profeție, a primit un apostol, pe fostul preot Karl Wilhelm Louis Preuss. Conducătorul comunității, episcopul Schwartz, s-a supus imediat noului apostol. Acesta a fost momentul nașterii Bisericii Nouapostolice.

Dezvoltarea Bisericii Nouapostolice
 

Dezvoltarea Bisericii Nouapostolice

Pornind de la comunitatea din Hamburg, un nou grup de apostoli și-a început activitatea. În acest fel a devenit Friedrich Wilhelm Schwartz apostol pentru Olanda și Friedrich Wilhelm Menckhoff apostol pentru Westfalia și Renania. Alte chemări de apostoli au dus întâi la răspândirea europeană, iar mai apoi la cea globală a Bisericii: În 1900 existau deja apostoli în America de Nord și de Sud, Africa, Australia și Indonezia.
Astfel s-au format numeroase comunități noi, care au primit numele de Comunități Nouapostolice – spre deosebire de primele comunități apostolice. În jurul anului 1930 s-a renunțat la termenul de «comunitate». De atunci se utilizează numele actual: «Biserica Nouapostolică».
Atât teologic cât și organizatoric, Biserica a fost condusă de apostoli încă din 1863. În anul 1922 s-a înființat Colegiul Apostolilor Comunităților Nouapostolice Germania, în 1977, Asociația Internațională a Apostolilor, iar apoi, în 1990, Biserica Nouapostolică Internațională cu sediul la Zürich.

Broșura "One Faith – One Goal"

Apostolul patriarh - conducătorul Bisericii Nouapostolice
 

Apostolul patriarh - conducătorul Bisericii Nouapostolice

Conducătorul spiritual al Bisericii Nouapostolice este apostolul patriarh, un îndrumător în probleme teologice și garant al unității bisericești. Biserica Nouapostolică a avut până în prezent nouă apostoli patriarhi: Friedrich Krebs, Hermann Niehaus, Johann Gottfried Bischoff, Walter Schmidt, Ernst Streckeisen, Hans Urwyler, Richard Fehr, Wilhelm Leber și Jean-Luc Schneider.
Prin îndrumare divină și activitatea inspirată de Sfântul Duh a apostolului patriarh și a apostolilor, în 150 de ani s-a dezvoltat o Biserică globală cu 61’000 de comunități. Astăzi, Biserica numără 254’000 de îngrijitori de suflete și cca. nouă milioane de membri.

Cronica
 

Cronica

 

Perioade

1940 - 1959

1943

În anul 1943, două femei din România au avut ocazia să cunoască Biserica Nouapostolică în Germania de Est (ulterior RDG) şi au primit cu această ocazie sacramentul Sfintei Pecetluiri. După aproximativ doi ani, ele au revenit în România, în satul lor natal Criş. Cele două au fost primii copii ai Domnului în această populaţie majoritar ortodoxă, parţial greco-catolică și evanghelică, a acestei ţări. Ca urmare a situaţiei politice din acele vremuri, îngrijirea sufletească pe parcursul unui interval de 16 ani a fost posibilă numai ocazional. Cele două surori de credinţă nu au avut o viaţă prea uşoară dar, indiferent de situaţiile cu care au fost nevoite să se confrunte, şi-au păstrat credinţa.

Apostolul districtual Michael Kraus s-a născut în România. La 40 de ani de la plecarea din ţară, și-a vizitat pentru prima dată locurile de origine din Transilvania, în centrul  României. El a fost aşteptat de rudele sale la Bucureşti şi a fost rugat să meargă neapărat în localitatea sa natală Beia (în limba germană numită în trecut Meeburg). Confrații de aici au cerut apostolului districtual să susţină un Serviciu Divin. După ezitările iniţiale, el a fost de acord şi a slujit în Biserica satului, unde se reuniseră 360 de suflete. Vestea despre vizita unui apostol s-a extins ca vântul în satele învecinate și a declanşat un ecou impresionant. La scurt timp, apostolul patriarh Walter Schmidt a solicitat apostolului districtual Kraus să pună bazele Operei Domnului în România.

Cea de-a doua călătorie făcută de apostolul districtual a fost la cele două surori de credinţă din Criş. Acest eveniment a reprezentat primul contact personal cu un apostol şi cu fraţi de credinţă în ţara lor natală. Aici şi peste tot unde a ajuns slujitorul Domnului, el a fost primit cu căldură şi credinţă. Slujirea sa precum şi sensibilitatea oamenilor au lăsat să se întrevadă rezultate deosebite în această ţară. A început astfel o activitate intensă de misionariat cu ajutorul slujitorilor Bisericii, care trăiau în Canada, fiind originari însă din România, printre aceștia numărându-se şi apostolul districtual Wagner, apostolul Depnner, apostolul Kraus (fiul apostolului districtual Kraus), care și-au vizitat, de asemenea, țara natală.

Apostolul districtual Kraus a însărcinat câțiva slujitori din Canada, de origine română, să îndrume spiritual frații din România, printre aceștia numărându-se evanghelistul Bortmes F. Gheorghe și preotul Binder Wilhelm.

1960 - 1979

1971

În anul 1971, la solicitarea apostolului districtual, în Beia a fost construită o clădire cu o sală încăpătoare şi cu toate încăperile auxiliare necesare. În acelaşi timp, au fost iniţiate eforturile pentru recunoaşterea de către stat a Bisericii Nouapostolice. Din păcate solicitarea a fost întâmpinată cu un refuz ferm. În plus, statul a suspendat orice activitate nouapostolică şi a interzis intrarea în ţară a apostolului districtual și a celor ce făceau muncă misionară din Canada în România. În caz de nerespectare a acestei interdicţii, Securitatea a ameninţat cu deschiderea unui proces pentru spionaj și închisoare. Situaţia s-a agravat, surorile au îngropat în timpul nopţii cupa pentru Sfânta Cină şi publicaţiile bisericeşti. Îngrijirea primilor membri ai Bisericii a devenit astfel imposibilă.

După aceasta perioadă tulbure, regimul comunist, prin mijloacele de opresiune ale Securității, supraveghea cu multă atenție orice activitate din zonele vizate. O perioadă de peste zece ani, frații și surorile au fost îngrijiți de slujitori din Germania. Aceștia veneau ca turiști în țară și trebuiau să fie foarte atenți, doarece erau mereu supravegheați de Securitate. Tot în această perioadă, cei de afară le trimiteau scrisori de îngrijire sufletească fraților şi surorilor. Din păcate și acestea au fost recepționate de Securitate, facându-se percheziții la domiciliul fraților și surorilor din Criș, Beia și Petrila. În toată această perioadă, apostolul districtual Kraus ținea legătura cu cei din Germania, aflând situația celor din România (mărturie stau câteva scrisori din corespondența celor din Germania cu apostolul districtual Kraus).

 

1976

În perioada cuprinsă între anii 1976-1982, slujitorii Bisericii din Austria şi Elveţia au călătorit în această ţară, în calitate de turişti, şi au ţinut Servicii Divine în condiţii foarte dificile pentru fraţii şi surorile din zonă. Prin intermediul relaţiilor de rudenie şi prietenie au fost create contacte în Sighişoara, Sibiu, Bucureşti, Lonea, Satu Mare şi în alte localităţi.

1980 - 1999

1981

În anul 1981, apostolul patriarh Hans Urwyler l-a însărcinat pe apostolul Ludwig Teucher din St. Gallen/Elveţia să acorde îngrijirea necesară pentru sufletele copiilor Domnului din România. În luna iunie a anului precedent, apostolul călătorise o dată în această ţară şi pecetluise 14 suflete. Teama românilor era foarte mare, statul totalitarist și sistemul de supraveghere al Securități s-a înăsprit, iar situaţia economică se deteriorase. Mulţi dintre fraţi şi surori au părăsit ţara natală pentru a începe o nouă viaţă în străinătate, aceasta însă numai dupa ce toate bunurile deținute erau „vândute” statului și declarau că nu există nici o pretenție de la statul român. Apostolul, alături de ceilalţi fraţi, trebuia să parcurgă distanţe mari în numai câteva zile, explicând vameşilor că nu transportă arme, muniţie, dar nici Sfânta Scriptură sau alte scrieri religioase. Ostiile trebuiau ascunse foarte bine pentru a putea sărbătorii Sfânta Cină. În ciuda acestor dificultăţi, propovăduirea Operei Domnului a continuat. Credincioşii care cunoşteau învăţătura lui Isus şi a apostolilor aşteptau în taină, fără să renunţe la speranţa de a deveni copii ai Domnului. Când evanghelistul Majerchzak a descoperit „din întâmplare” o asemenea situaţie şi a făcut o vizită neanunţată, a trăit o adevărată minune: El a întâlnit o familie care era în fapt nouapostolică, dar care nu fusese pecetluită. El a descoperit fotografia apostolului patriarh. În casa respectivă se citea Biblia şi aveau cartea de cântece. Membrii familiei l-au rugat să le dăruiască Sfântul Duh. Ei au fost nevoiţi să aştepte un an întreg până când un apostol a venit în oraşul lor, pentru a le îndeplini cea mai mare dorinţă.

 

1985

În anul 1985, apostolul districtual din acea vreme, Richard Fehr, a vizitat România şi a avut ocazia să adauge câteva suflete la mica comunitate de credincioşi. Astfel, în întreaga Românie s-au format pe ascuns mici insule nouapostolice. La un Serviciu Divin ținut la Criș în casa unor frați, apostolul districtual Fehr a povestit cum pe masă erau așezate bucate, pentru că se putea ca în orice clipă să vină cineva și să verifice ce se întâmplă acolo. La data de 31 decembrie 1985, apostolul Teucher a decedat subit.

 

1986

În primăvara anului 1986, autorităţile de frontieră i-au interzis evanghelistului Majerchzak intrarea în ţară, după o aşteptare de mai multe ore şi după audieri intense. Şi cea de-a doua încercare a eşuat.

La solicitarea apostolului patriarh, apostolul Rudolf Kainz a preluat responsabilitatea pentru ţările din Europa de Est, iar în anul 1986 a venit pentru prima dată în România. Cu ocazia acestei călătorii, apostolul a numit în această ţară primul slujitor al Bisericii, de naţionalitate română. Fratele Radu Omăt a fost numit în însărcinarea spirituală de diacon.

 

1988

În luna aprilie 1988, apostolul Kainz a călătorit ultima dată în această ţară înainte de schimbarea regimului politic. În această călătorie numește primul slujitor preoțesc din România: fratele Suciu George primește însărcinarea spirituală de preot, în cadrul unui Serviciu Divin ținut pe ascuns din cauza regimului și a condițiilor de aici. În drumul său către vest, el a vizitat cele două surori din Criş. Înainte de începerea Serviciului Divin s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică. La lumina lumânării, micul grup a trăit aceste clipe de binecuvântare. După ultimul Amin al apostolului, s-a aprins lumina. La plecare, apostolul a consolat fraţii şi surorile, spunând cu subînţeles: Când Dumnezeu spune AMIN, se face lumină! – pentru că atmosfera din acestă ţară devenise mai obscură ca niciodată.

 

1989

Transformările din estul Europei s-au resimţit şi în România, iar în 1989, de Crăciun, a sosit clipa cea mare: regimul comunist a căzut, au fost deschise graniţele! Astfel că Biserica Nouapostolică a putut să îşi desfăşoare liberă şi nerestricționată activitatea și în această ţară. La momentul respectiv, Biserica număra în România aproximativ 70 de membri.

Situaţia grea de atunci a necesitat, pentru început, realizarea unor transporturi de alimente în această ţară. Din Austria şi Elveţia au fost iniţiate acţiuni umanitare, pentru a oferi asistenţă fraţilor şi surorilor noştri, dar şi altor semeni. Cu un asemenea transport a venit în România şi episcopul Hans Trimmal. După ce a distribuit ajutoare în Bucureşti, chiar pe stradă, şi a ţinut un Serviciu Divin, el a slujit în Beia, locul de naştere al apostolului districtual Kraus, în sala construită și finalizată în urmă cu 25 de ani pentru Biserica Nouapostolică, dar care nu fusese folosită niciodată.

 

1990

Începând cu anul 1990 a existat o dezvoltare foarte rapidă, fiind înregistrată o adevărată sete pentru cuvântul Domnului. Apostolul Rudolf Kainz împreună cu episcopii Hans Trimmal, Joseph Bleckenwegner şi evanghelistul districtual Jürgen Müller (astăzi slujitori la pensie  cu toții), dar și cu ajutorul altor slujitori bisericeşti din Austria, au îngrijit în această perioadă sufletele care crezut în Evanghelie și în mesajul noului apostolat. Prin acţiunile mesagerilor Domnului şi prin mesajul de bucurie al învierii lui Isus, adus de apostoli, o parte din rănile trecutului au început să se vindece. Au fost înfiinţate numeroase comunităţi, iar clădirile Bisericilor (în parte locuinţe unifamiliale modificate) şi-au recăpătat destinaţia.

 

1991

În luna mai 1991, apostolul districtual Peter Dessimoz a vizitat România. El l-a însărcinat pe pastorul Iulian Rădulescu prezbiter districtual, iar pe pastorii Vasile Cone, Gheorghe Forsea şi Petru Soporan evanghelişti districtuali. Astfel România a devenit un district secundar independent al Bisericii regionale Elveţia. Tot în anul 1991, apostolul patriarh Richard Fehr a vizitat România şi a ţinut un mare Serviciu Divin festiv în sala Ateneului din Bucureşti, la care au participat peste 700 de suflete.

 

1992

În luna mai 1992, prezbiterul districtual Vasile Cone, care activa în zona de nord a țării, Baia Mare și zonele aferente districtului său, la vârsta de 29 de ani a fost numit apostol de către apostolul patriarh Fehr, în Lossane/Elveția.

Doi ani mai târziu, România primea și primul episcop din rândurile slujitorilor din țară, în persoana prezbiterului districtual Iulian Rădulescu din Bucureşti. Acesta urma să îl sprijine pe apostol în munca lui din toată țara, dar și în Moldova, unde apostolul activa din 1992.

 

1993

În luna septembrie 1993, la Bucureşti s-a organizat Adunarea Internaţională a Apostolilor Districtuali din toată lumea. În Sala Radio din București s-au adunat pentru Serviciul divin peste 1000 de suflete.

 

1996

În 1996, prezbiterul Gheorghe Săpînţan din Baia Mare a fost însărcinat episcop pentru zona de nord-vest.

Apostolul patriarh Fehr a mai vizitat România de încă două ori, la București și Baia Mare.

Perioada în care apostolul districtual Dessimoz a lucrat în aceasta țară, a cunoscut o dezvoltare deosebită, au luat naștere noi comunități și au fost numiți în însărcinarea spirituală slujitori din rândurile propriilor comunități. După pensionarea apostolului districtual, conducerea districtului apostolic și inclusiv a României a fost preluată de apostolul districtual Armin Studer.

Sub conducerea apostolului districtual Armin Studer, episcopii J. F. Perret, N. P. Nydegger şi M. Fehlbaum au acordat sprijin apostolului şi episcopilor din România. După preluarea conducerii de către apostolul districtual Markus Fehlbaum, episcopul Phillip Burren l-a sprijinit în mod direct pe apostolul Cone, muncind și el pentru această ţară.

2000 - 2019

2010

În anul 2010, apostolul patriarh Leber a vizitat pentru prima dată România, a ținut un Serviciu Divin în Biserica noastră din București, unde a însărcinat un episcop, în persoana evanghelistului districtual Anton Teodot, pentru zona de sud-vest a țării.

Doi ani mai târziu, apostolul patriarh Leber vizitează și partea de nord a României, ținând două Servicii Divine în comunitățile Ocna Mureș și Baia Mare. La aceste Servicii Divine au participat peste 1000 de suflete.

 

2014

Pe data de 5 și 6 iulie 2014 a avut loc în București un eveniment deosebit al Bisericii Nouapostolice din România. Apostolul patriarh Jean-Luc Schneider a venit în țara noastră, împreună cu apostoli din Rusia și Austria si episcopi din Elveția și Austria, pentru a ține Serviciul Divin pentru răposați și pentru a aduce un mesaj înălțător de trăire nouapostolică binecuvântată.

În perioada 05-07 decembrie 2014, apostolul districtual Markus Fehlbaum a făcut o vizită în România. Punctul central al acestei vizite l-a constituit Serviciul divin cu ocazia pensionării episcopului Iulian Rădulescu.

Astăzi România este împărțită în două zone episcopale, acestea cuprind 15 districte.

Pâna în prezent, Biserica Nouapostolică din România număra peste 7300 de membri în aproximativ 100 de comunităţi, care beneficiază de sprijinul acordat de 242 de slujitori.

Pentru a întregi imaginea oferită de această cronică, în încheiere îl cităm pe apostolul Vasile Cone:

„Mulţi ani ochii noştri au fost plini de lacrimile suferinţei, pentru că nu puteam vedea lumina adevărului. În prezent, dragostea pe care o trăiesc în Opera Domnului este cea care mă face să plâng de bucurie și recunoștință. În patria mea de pe pământ am trăit mulţi ani asemenea orbului despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură (a se vedea Ioan 9). Apoi a răsărit soarele şi pentru noi, iar în prezent putem vedea măreţia dragostei lui Dumnezeu în Opera Domnului, precum și viitorul nostru în Domnul.”