Acest catalog se limitează la decizia fundamental globală și la întrebări de importanță globală. Alte întrebări rezultate despre aplicarea în fiecare biserică regională vor fi lămurite de responsabilii de la fața locului. Acolo vor fi elaborate și date răspunsurile.
Pentru alte întrebări despre decizia fundamental globală, vă stă la dispoziție echipa Bisericii Nouapostolice Internațional: mail@naci.org
Întrebări fundamentale
Înțelegerea bisericii, a sacramentelor și a funcției este de o importanță centrală în biserica noastră.
Catehismul cuprinde o înțelegere diferențiată în ceea ce privește biserica și sacramentele, dar numai o înțelegere limitată a funcției. Astfel că apare necesitatea de a formula și a dezvolta modul în care înțelegem funcția, pe lângă biserică și sacramente.
Femeile vor putea fi numite în funcția de diaconiță, preoteasă și apostolă. La fel ca și bărbații, vor mai putea fi însărcinate și învestite în comunitate, în district și în biserică pentru funcții de conducere, de exemplu conducătoare de comunitate sau de district, conducătoare adjunctă de comunitate sau district și episcopeasă.
Hotărârea este valabilă pentru Biserica Nouapostolică din toată lumea. Misiunea funcției asociată cu numirea va fi acordată peste tot unde va fi acceptată de societate și de comunitate.
Nu. Problema regională a lipsei de slujitori bărbați nu este decisivă la nivel international și nu reprezintă niciun argument pentru introducerea numirii în funcție a femeilor. Hotărârea luată de apostolat este rezultatul unui process teologic și doctrinal.
Apostolatul s-a consultat și a răspuns în mod succesiv și interdependent la întrebările esențiale ale doctrine Bisericii Nouapostolice, în special despre înțelegerea bisericii, a sacramentelor și a funcției. Acest proces a consumat mult timp. Înainte de „cine”, a trebuit clarificat „ce”: Ce este mai exact funcția, ce se întâmplă în cadrul unei numiri în funcție și cum se structurează conducerea. Aceste rezultate s-au prezentat în primăvara anului 2019. Ca urmare, în ultimii trei ani s-a discutat și clarificat tema „Numirea în funcție a femeilor”.
Dumnezeu alege duhovnici potriviți pentru credincioși, cărora să le slujească. Misiunea funcției poate să eșueze prin faptul că membrii comunității refuză slujitorul. De aceea, apostolatul trebuie să se asigure că duhovnicii sunt acceptați de comunitățile lor. Iar acest lucru nu implică numai comunitățile, ci biserica la nivel global. Voința lui Dumnezeu a corespuns tot timpul, însă nu și condițiile cadru ale omului.
Înainte să ne întrebăm „Cine poate avea o funcție”, a trebuit mai întâi să răspundem la întrebări de bază – de exemplu: Ce este o funcție? Cum începe și cum se termină? Aceste aspecte au fost prelucrate între 2014 și 2019. Aspectul„cine” l-am stabilit într-un timp comparativ mai scurt, de trei ani.
Biserica nu se adaptează spiritului vremii, schimbări și îmbunătățiri de doctrină au existat mereu pe parcursul istoriei noastre. Evanghelia rămâne neschimbată și este propovăduiță cu împuternicire. Este de responsabilitatea apostolatului să ia decizii pentru viitorul bisericii și ordinea vieții de comunitate.
Nu. Decizia numirii în funcție a femeilor nu este o politică de egalitate de sexe. Este rezultatul unei cuprinzătoare reflectări teologice și spirituale și nu o reacție la presiunea socială.
Este responsabilitatea apostolatului să ia decizii pentru viitorul bisericii – indiferent de componența lui. Isus Hristos le-a dat apostolilor împuternicirea de a organiza viața de comunitate.
Din punct de vedere istoric, femeile au activat timp de câteva decenii ca diaconițe. În plus, Biserica Nouapostolică a urmat tradiția creștină de a numi doar bărbați ca duhovnici. Apostolatul nu a răspuns până în prezent la chestiunea numirii femeilor în funcție. Acest lucru s-a schimbat prin reformularea modului în care înțelegem funcția bisericească.
Despre numirea femeilor vom informa la fel ca și despre cea a bărbaților.
„Dacă este nevoie, alte evenimente informative se pot organiza la nivel de biserică regională. Însă responsabilii de la fața locului nu au primit informații în avans, așa că au nevoie de timp pentru a asimila tematica.”
Întrebări teologice
Omul, ca unitate dintre bărbat și femeie, este deopotrivă chip și asemănare a lui Dumnezeu. Conform lui Pavel, în Hristos nu trebuie făcută nicio diferență: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3,28)
Între bărbat și femeie există o unitate fizică. Bărbatul și femeia au fost creați în egală măsură de Dumnezeu dintr-un ‚material’ existent. Existența celor doi depinde în mod exclusiv și absolut de Creatorul lor.
Pentru Pavel, bărbatul și femeia au păcătuit în egală măsură. Romani 5,12: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.”
Apostolilor li s-a dat misiunea de a predica Evanghelia în sinagogi, acest lucru fiind interzis pentru femei. Pe același considerent am putea spune că apostolatul nu a fost alcătuit doar din bărbați, ci doar din iudei; de asemenea, puteau fi numai doisprezece bărbați iudei și nu mai mulți.
În plus, Isus a chemat ca apostoli ucenici care l-au însoțit pe drumul Său. Nici Pavel nu s-a ridicat la această pretenție.
În Epistola către romani, surorile preiau sarcini importante în comunitate: le slujesc apostolilor, conduc comunități, misionează.
- Sora Fivi ( Romani 16,1.2) – Ea stă în slujba unei comunități, este diaconiță. Fivi este o persoană importantă, care l-a ajutat pe apostol și comunitatea.
- Priscila și Acuila (Romani 16,3-5) – Soț și soție misionari și conducători ai unei comunități. Pavel le datorează multe și lor.
- Andronic și Iunia (Romani 16,7) – Soț și soției care – precum Pavel – au fost persecutați. Aceștia „sunt cu vază între apostoli”. Vorbim aici de misionari.
În Prima epistolă către corinteni există afirmații despre purtarea corectă a bărbaților și a femeilor în serviciul divin, conform cărora bărbatul și femeia activează în cadrul acestuia: se roagă și vorbesc profetic. Pentru Pavel, vorbirea profetică are o sarcină asemănătoare cu predica, anume de a transmite comprehensibil Evanghelia (1Corinteni 14,3.4b).
Explicațiile apostolului despre conformarea la simbolistica diferitelor „roluri de gen” nu justifică totuși pretenția că femeia nu poate fi activă în serviciul divin sau în viața de comunitate. Așa explică Pavel că femeile, atunci când se roagă sau vorbesc profetic, trebuie să își acopere capul.
Însă nu le interzice să activeze. Este clar că multe elemente din argumentarea lui Pavel pot fi înțelese numai din contextul acelor vremuri și nu sunt valabile universal.
Mulți experți în Noul Testament spun că afirmațiile contradictorii din 1Corinteni 14,33b-36 provin dintr-un document al viitoarei școli a lui Pavel și nu îi aparțin apostolului însuși.
Pasajele biblice pe care construim doctrina trebuie să corespundă cu Evanghelia.
În 1Timotei 2 există contradicții. Conform versetelor 13 și 14, autorul motivează porunca tăcerii prin faptul că Eva a adus păcatul în lume. Dar acest lucru îl contrazice pe Pavel, care în Romani 5,12-21 spune că toți oamenii au păcătuit în egală măsură.
În plus, 1Timotei 2 se contrazice pe sine: În versetul 4 autorul recunoaște că Dumnezeu vrea să îi salveze pe toți oamenii. Conform versetului 15, vor fi salvate însă numai femeile care nasc fii. Și ce se întâmplă cu femeile care nu nasc? Oare Dumnezeu, Creatorul vieții, vrea ca ele să nu fie salvate?
Din cauza unor astfel de neclarități, apostolatul trebuie să interpreteze ce anume coincide cu Evanghelia lui Isus. Pentru aceasta, apostolatul are misiunea și împuternicirea.
Întrebări organizatorice
Nu. Dumnezeu este cel care alege un om în funcție. Alegerea în funcție originează în voia lui Dumnezeu. A recunoaște acest lucru și a acționa în conformitate este sarcina apostolatului (CBN 7.7).
Talentele se dezvoltă din comunitate și pentru comunitate. Acolo unde se manifestă aceste talente, crește și nevoia de a le pune în slujba lui Dumnezeu și a comunității.
Nu. Având în vedere că Dumnezeu este Cel care cheamă în funcție, este interzisă stabilirea unui număr al bărbaților și al femeilor într-un anumit nivel de funcție. Voia lui Dumnezeu este hotărâtoare, nu a omului.
Ambele sunt importante: Atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților, baza pentru o propunere în funcție o reprezintă necesitățile din comunitate sau district, dar în egală măsură talentele și caracteristicile posibililor candidați, femei sau bărbați. Numărul nu contează. Acolo unde vedem că există talente, crește și nevoia de a le pune în slujba lui Dumnezeu și a comunității.
Ar fi pură speculație să afirmăm când va exista prima femeie apostol și nu are sens. Apostolii de astăzi au slujit mulți ani ca diaconi și în funcții preoțești, acumulând experiență în biserică și în diversele funcții de conducere. Același lucru se așteaptă și de la femei în funcție.
Şi aici se aplică la femei aceeași regulă ca și la bărbați. Regula este mai întâi numirea ca diacon.
Confrații pot să discute despre dorințele de consiliere cu conducătorul lor de comunitate. În general, va fi dorința și răspunderea acestuia de a asigura îngrijirea membrilor comunității și de a-i atribui pe duhovnici în mod corespunzător.
La fel ca și în cazul tuturor atribuțiilor voluntare, la această întrebare se răspunde numai individual, în familia respectivă. Posibilitatea unui angajament și echilibrul în familie ar trebui discutate deschis cu îngrijitorul de suflete responsabil.
Se aplică aceleași condiții obligatorii ca și pentru numirea în funcție a unui bărbat:
- Vârstă majoră
- Reprezentarea crezului nouapostolic
- Situații economice și personale ordonate
- Participarea regulată la serviciile divine
- Acceptare în comunitate
- Timp liber pentru îngrijirea sufletească
- Disponibilitatea de participare la adunări ale slujitorilor și la evenimente de instruire organizate de biserică.
Slujitoarele și slujitorii sunt duhovnici ai bisericii și, conform profilului de competențe pentru diaconi și preoți, trebuie să trăiască în circumstanțe ordonate și să dispună de timp liber pentru îngrijirea sufletească.
Și aici se aplică aceleași reglementări internaționale ca și în cazul bărbaților.
Nu există diferențe specifice genului în realizarea acțiunii de numire în funcție. Prin numire, slujitorii sunt împuterniciți, binecuvântați și sfințiți pentru slujba lor. Sfințenia acestei acțiuni și caracterul de slujire al funcției sunt vizibile prin faptul că aceasta se primește în genunchi.
Ofertele bisericilor regionale în ceea ce privește perfecționarea în funcție sunt aceleași pentru femei și bărbați. Slujitorii nouapostolici se angajează unei doctrine conform Catehismului. Acest lucru presupune o educație continuă în contextul corespunzător.
La serviciul divin, slujitoarele poartă de asemenea negru și alb. Decența îmbrăcămintei este dată de evenimentul în sine. Vor fi luate în seamă și obiceiurile culturale.
Având în vedere că desfășurarea unei sarcini poate fi foarte diferită, nu putem defini o regulă generală. Concediul este util pentru a evita o suprasolicitare personală sau medicală din cauza activității în funcție. Durata concediului va fi stabilită individual, în discuție cu slujitorul conducător responsabil. Bunăstarea mamei și a copilului sunt pe primul loc.
Întrebări personale
Cine este pregătit să accepte ceva nou, merge pe calea unui proces de cunoaștere. Ajută mult în acest caz încrederea că decizia apostolatului a fost luată cu responsabilitate și sub îndrumarea Duhului Sfânt. Chestiunea acceptării apare și în cazul unor duhovnici bărbați.
Biserica Nouapostolică nu tolerează niciun fel de abuz sexual din partea slujitorilor și a membrilor comunității în exercitarea slujbei lor bisericești. Duhovnicii se obligă să raporteze de îndată cazuri suspecte justificate la autoritățile competente ale țării respective.
Mai mult de atât, în diferite biserici regionale au fost organizate comisii, iar numele persoanelor de contact se află pe paginile lor web.
În astfel de cazuri, apostolii sunt primul punct de contact, indiferent de sexul lor. În plus, în diferitele biserici regionale s-au organizat departamente speciale pentru aceasta.
Înainte de o posibilă numire în funcție, slujitorii conducători caută discuția cu persoana în cauză. Este de dorit ca această discuție să fie purtată cu o mare deschidere, empatie și precauție. Nici bărbatul și nici femeia nu pot să se simtă aici presați sau chiar obligați să spună „Da”. În principiu, în această discuție trebuie inclus și partenerul de viață. Un „Nu” pentru slujirea într-o funcție spirituală nu trebuie judecat.