Sâmbătă, 10 mai 2025, apostolul patriarh s-a întâlnit cu tinerii împreună cu toți cei invitați la o adunare frățească și a răspuns tuturor întrebărilor adresate într-o atmosferă de bucurie și sărbătoare.

A doua zi, cuvântul din Sfânta Scriptură ales pentru Serviciul Divin a fost din Psalmul 119, versetul 76:

„Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău!”

Cuvântul introductiv al apostolului patriarh Schneider a fost despre întâlnirea cu Dumnezeu în cadrul Serviciului Divin: „În fiecare Serviciu Divin avem o întâlnire personală cu Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt” (Matei 18,20), a spus apostolul nostru patriarh. Apostolul patriarh a explicat apoi că Dumnezeul Treimii este Mângâietorul nostru (Isaia 51,12; Matei 5,4; Ioan 14,16). Mângâierea lui Dumnezeu constă în faptul că Dumnezeu comunică cu noi prin activitatea Duhului Sfânt: Eu te iubesc, Eu te cunosc, Eu sunt aici, Eu sunt cu tine (Daniel 10,19). Prin Domnul Isus Hristos, Dumnezeu se adresează către noi: Particip la suferința ta și la bucuria ta. Mângâierea lui Dumnezeu se arată în faptul că Dumnezeu ne dă de știre: Nu vă faceți griji, pentru că Eu vă voi ajuta. Eu știu de ce ai nevoie (Matei 6,8). Eu te voi ridica (Psalmi 113,7). Îți voi da un nou curaj. Și te voi elibera din necazul vostru (Psalmi 34,7).

Cu referire la textul biblic din Psalmi, apostolul patriarh a menționat că harul și bunătatea lui Dumnezeu ne oferă ceva ce noi nu merităm. „Binele pe care îl face Dumnezeu ar trebui să fie mângâierea noastră, puterea noastră, ajutorul nostru și mântuirea noastră”, a adăugat apostolul patriarh.

Prin activitatea Duhului Sfânt, noi experimentăm ceea ce am primit de la Dumnezeu prin har, de exemplu soții, copiii (Psalmi 127,3). Ar trebui să ne amintim ce ne-a dat Dumnezeu prin har, ceea ce nu merităm (Efeseni 2,8-9).

Duhul Sfânt ne reamintește că Dumnezeu ne-a ales prin har înainte de a începe lumea (Ioan 14,26; Ioan 17,24; Efeseni 1,4-6). O recunoștință profundă ne străbate sufletele pentru că Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi. "Dumnezeu vrea să ne facă bine. Dumnezeu ne iubește necondiționat (1 Ioan 3,1). Acesta este harul și bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește fără ca noi să fi meritat ceva. Dumnezeu ne va iubi întotdeauna, chiar dacă am făcut totul greșit", a precizat apostolul patriarh.

Un alt aspect al bunătății lui Dumnezeu este revelat în faptul că Dumnezeu ne-a dat harul vieții veșnice prin Isus Hristos (Ioan 5,24; 1 Ioan 5,20). Aceasta este părtășia perfectă cu Dumnezeul trinitar în Împărăția Sa. Aceasta este fericirea perfectă. Aceasta este mai mare decât orice suferință de pe pământ. Sfintele Scripturi ne spun că oamenii nu își vor mai aminti de suferință (Isaia 25,8-9; Isaia 65,17-19; Apocalipsa 21,3-5). Aceasta este mângâierea veșnică. În noua creație, oamenii îl vor lăuda pe Dumnezeu pentru eternitate (Apocalipsa 19,5).

În plus, bunătatea lui Dumnezeu ne oferă în mod repetat nouă, oamenilor păcătoși, harul iertător al lui Isus Hristos (Psalmi 86,5; Evrei 8,12). Păcatul este o astfel de prăpastie care ne separă de Dumnezeu. Noi venim la Dumnezeu în smerenie, pocăință și penitență (Luca 15,7). În acest fel, Dumnezeu ne poate da harul Său iertător și relația noastră cu Dumnezeu și cu ceilalți este restaurată. Ca urmare, luptăm împotriva păcatului și nu obosim niciodată să ne iertăm aproapele.

Apostolul patriarh a subliniat că bunătatea lui Dumnezeu se manifestă și în harul că suntem răscumpărați. Acest har ne este dat în cuvântul lui Dumnezeu și în sacramentul Sfintei Cine (Ioan 15,3; Matei 26,26-29). Dumnezeu a promis că nu ne va lipsi nimic cu privire la mântuirea noastră: „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12,9). Dumnezeu ne va da totul pentru ca noi să putem fi răscumpărați din rău.

De asemenea, bunătatea lui Dumnezeu va fi atât de mare pentru noi, încât Dumnezeu ne va da o vreme de har (2 Petru 3,9). În acest sens, apostolul patriarh a spus: „Puteți schimba ceea ce trebuie schimbat și puteți birui ceea ce trebuie biruit (Apocalipsa 3,12). Dumnezeu nu întârzie promisiunea Sa. Dumnezeu ne dă harul Său pentru a face ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi conform voinței Sale“.

Noi recunoaștem, pe de altă parte, bunătatea lui Dumnezeu în harul perfecțiunii. Dumnezeu are întotdeauna numai intenții bune cu noi. Dumnezeu știe că nicio ființă umană nu va fi ca Isus Hristos (Eclesiastul 7,20). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne oferă ție și mie harul suprem. În acest fel, putem deveni ca Isus Hristos prin har. Dumnezeu nu se uită la rezultat, ci la efortul sincer. Cât de serioasă a fost dragostea ta pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău? (Matei 25,35-40)

Un alt aspect al bunătății lui Dumnezeu poate fi văzut în mângâierea promisă de Dumnezeu. Atunci când participăm la suferința aproapelui nostru, suntem mângâiați de bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi iubește necondiționat pe toți oamenii (Ioan 3,16).

Chiar dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, Dumnezeu se va asigura că fiecare persoană are ocazia de a veni la Dumnezeu. Va fi posibil ca fiecare persoană să fie răscumpărată prin harul mântuitor al lui Isus (1 Timotei 2,4-6). Până la Judecata de Apoi, fiecărei persoane i se va oferi harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Nu este prea târziu.

Dumnezeu îi iubește, de asemenea, pe frații și surorile noastre în credință care nu mai participă la Serviciile Divine, la fel de mult cum noi nu îi putem iubi niciodată. Acești frați și surori trebuie iubiți și nu judecați (Luca 6,37).

Certitudinea că bunătatea lui Dumnezeu este mult mai puternică decât răul este, de asemenea, reconfortantă. Dumnezeu ne liniștește. Nu trebuie să ne facem griji. Dumnezeu își va finaliza lucrarea. Nimeni nu-l poate opri pe Dumnezeu (Matei 28,18; Apocalipsa 1,8). „Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5,20).

În gândul său final din predică, apostolul patriarh a accentuat: „Bunătatea lui Dumnezeu ne-a dat daruri de har pentru a face bine cu darurile Sale (Iacov 1,17). Este timpul să faceți binele. Folosiți darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a face bine aproapelui vostru. Aceasta ar trebui să fie mângâierea noastră“, a rezumat apostol patriarh.

Apostolul Schnaufer din sudul Germaniei a luminat în predica sa siguranța oferită de bunătatea lui Dumnezeu: „Dragostea Mea nu se va muta de la tine” (Isaia 54,10). Factorul decisiv nu este schimbarea circumstanțelor vieții, ci promisiunea Fiului lui Dumnezeu: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28,20). Apostolul s-a referit la cuvintele folosite de apostolul Pavel și i-a încurajat pe credincioși: „Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4,18). Domnul își va desăvârși lucrarea (Filipeni 1,6). Isus Hristos a promis că se va întoarce (Ioan 14,3). Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8,38-39). Să ne păstrăm bucuria în Hristos și să ne mângâiem unii pe alții."

Apostolul Follmann din Germania de Vest a atras atenția în predica sa asupra imnului interpretat de cântăreți: „Tot mai aproape vreau”. În acest context, apostolul a exprimat faptul că dorim să fim cât mai aproape de Dumnezeu, chiar și atunci când lucrurile merg prost pentru noi. Apostolul a folosit parabola fiului risipitor pentru a ilustra bunătatea și harul lui Dumnezeu (Luca 15,11-32). Tatăl descris în parabolă își iubea cei doi fii cu aceeași dragoste. Apostolul a subliniat apoi că dorim să iradiem bucuria harului de a fi copii ai lui Dumnezeu: „Poate că uneori ne este greu să apreciem harul de a fi creștini nouapostolici” (Romani 8,16). În acest sens, el a relatat o frumoasă întâmplare: „Primind botezul Duhului Sfânt, două femei adulte radiau de bucurie că au primit darul Duhului Sfânt” (Psalmi 34,5; Matei 3,16; Faptele apostolilor 1,5).

După sărbătorirea Sfintei Cine, apostolul a oferit sacramentele pentru cei răposați prin intermediul apostolului Cone și episcopului Radu.

Serviciul Divin integral poate fi vizionat la această adresă:

https://youtube.com/live/7HwtNiY0zC8