Căutare comunitate
și district

 

Catehismul în Întrebări și Răspunsuri

10. Învăţătura despre lucrurile viitoare

Învăţătura despre lucrurile care vor avea loc în viitor (escatologie) îşi are baza în Sfânta Scriptură. În Evanghelii şi în epistolele apostolilor există multe indicii cu privire la istoria mântuirii. Ideile cele mai importante le întâlnim în Apocalipsa lui Ioan în care se vorbeşte despre lucrurile viitoare prin simboluri şi metafore.

Escatologie: vezi explicaţiile la întrebarea 40..

Isus Hristos va veni din nou – aceasta este o idee centrală din Evanghelie. După înălţarea la cer, apostolii au început să propovăduiască revenirea Domnului. Țelul credinţei creştinilor nouapostolici este acela de a fi luaţi de Hristos, atunci când va reveni.

Isus Hristos Însuşi le-a profeţit apostolilor Lui: „Și după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14, 3).

La înălţare, această profeţie a lui Isus a fost întărită de îngeri: şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." (Faptele ap. 1, 11).

Nici oamenii şi nici îngerii nu cunosc ziua sau ora în care va reveni Isus Hristos, lucrul acesta îl ştie numai Dumnezeu ca Sfântă Treime.

Deoarece nici un om nu cunoaşte momentul în care va reveni Isus Hristos, credincioşii sunt chemaţi să fie gata în orice zi de a trăi acest lucru. Fiul lui Dumnezeu a formulat astfel îndemnul Său: „Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” (Matei 24, 42). În pilde, Isus a subliniat, de asemenea, faptul că trebuie să veghem în orice oră în credinţă şi să-L aşteptăm.

Pildele despre revenirea lui Hristos: vezi întrebarea 157.

„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte… Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!" Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele."… Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare… Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Matei 24, 43-45; 25, 1-30).

Profeţia cu privire la revenirea lui Hristos a jucat un rol important în propovăduirea primilor apostoli. În afară de jertfa morţii lui Isus şi de învierea Lui, era cea mai importantă învăţătură a credinţei lor. Ei erau convinşi că Isus va reveni în timpul lor: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15, 51).

Apostolul Pavel i s-a adresat comunităţii din Corint cu cuvintele din rugăciunea bisericii vechi: „Maranata!“, care înseamnă „Domnul nostru vine!” (1 Corinteni 16, 22).

Chemarea, sau îndemnul de a fi permanent gata pentru revenirea lui Hristos, apare, de asemenea, în Apocalipsa lui Ioan: „Eu vin curând!” (Apocalipsa 3, 11; 22, 7.12.20).

Faptul că Isus Hristos va reveni şi va lua cu El comunitatea mireasă este una dintre certitudinile de bază din Evanghelie. El a profeţit propria Lui revenire (Ioan 14, 3).

Comunitatea mireasă: vezi întrebările 562. ...

Reapariţia însărcinării de apostol este un semn că revenirea lui Hristos este aproape. Speranţa împlinirii acestei profeţii se află astăzi în centrul credinţei nouapostolice, la fel ca speranţa fiecăruia, de a trăi personal revenirea lui Hristos şi ridicarea în văzduh la Domnul.

Schimbarea şi ridicarea: vezi întrebările 559. ...

Apostolii îi pregătesc pe credincioşi pentru revenirea lui Hristos, cu ajutorul cuvântului şi al sacramentelor. Aceştia îşi organizează în mod conştient viaţa în acest sens.

În 1 Tesaloniceni 4, 15-17 citim: „Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

În 1 Corinteni 15, 51.52 scrie: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.”

În Filipeni 3, 20.21 întâlnim următoarea afirmaţie: „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.”

Iată pe scurt din afirmaţiile apostolului Pavel:

Când va reveni Hristos, mai întâi morţii care au murit în Hristos vor învia, cei nesupuşi putrezirii. Cei vii, care s-au lăsat pregătiţi pentru revenirea lui Hristos, vor fi schimbaţi, fără să sufere moartea fizică.

Cei morţi şi cei vii vor primi un trup schimbat. Acest trup se aseamănă cu trupul lui Hristos Cel Înviat. Toţi vor fi răpiţi la Isus Hristos, ajungând în acest fel în comuniunea veşnică cu Dumnezeu cel înTreime.

Aceste evenimente fac parte din prima înviere, despre care este vorba în Apocalipsă 20, 5.6.

Învierea: vezi întrebarea 574.
Învierea în trupul lui Hristos: vezi întrebarea 189.

„neputrezit“ înseamnă „netrecător, nealterat“. Spre deosebire de trupul nostru actual, trupul învierii nu va fi supus putrezirii.

Speranţa credincioşilor că nu vor trebui să sufere moartea fizică se bazează pe afirmaţia apostolului Pavel: „Și gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc…Chiar în cortul acesta deci gemem apasaţi; nu că dorim să fim dezbracaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.“ (2 Corinteni 5, 2.4.5).

Prin cuvântul „cort”, apostolul se referă la trupul schimbat, pe care îl primesc nu numai cei înviaţi din morţi, ci şi cei care vor fi schimbaţi la revenirea lui Hristos. „Să ne îmbrăcăm peste el” înseamnă să primim un trup nou, fără a trebui să murim mai înainte. Cuvântul „dezbrăcaţi” exprimă aici „moartea”.

La revenirea lui Hristos, răpirea le-a fost mai întâi promisă celor care au primit renaşterea din apă şi Duh, care cred în Isus Hristos şi îL urmează. Acest grup mai este numit şi „comunitatea mireasă” sau „copil de parte bărbătească” (Apocalipsa 12, 5).

În afară de aceştia, oamenii nu ştiu dacă Dumnezeu le va da şi altora harul răpirii, sau nu; aceasta este numai hotărârea lui Dumnezeu, depinde numai de El.

Renaşterea din apă şi Duh: vezi întrebarea 528.

Prin „răpire“ se înţelege faptul că, la revenirea lui Hristos, oamenii vor ajunge în comuniunea directă şi nemijlocită a lui Dumnezeu.

Isus Hristos le-a dat apostolilor Săi sarcina de a pregăti Biserica lui Hristos, care să se poată uni cu El, atunci când va reveni. Apostolul Pavel scrie despre acest lucru: „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.” (2 Corinteni 11, 2). Metafora „fecioară curată” se referă la „mireasă” (Apocalipsa 19, 7). De abia la revenirea lui Hristos se va putea vedea, cine face parte de aici şi cine se va uni cu El.

Da. Un semn de recunoaştere marcant este faptul că ei aşteaptă revenirea lui Hristos în fiecare zi şi se roagă cu stăruinţă: „Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22, 17.20).

Alte semne caracteristice ale comunităţii mireasă sunt numite în Apocalipsa 14, 1-5. Aici este folosită imaginea unui grup de „o sută patruzeci şi patru de mii” pentru comunitatea mireasă. Numărul „144.000” nu este real, ci are un caracter simbolic. El provine de la cele 12 neamuri ale Israelului. Iată cum este descris: „Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său… şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.“

Semnul („pecetea”) cu numele „Mielului” şi a Tatălui reprezintă faptul că ei sunt proprietatea lui Dumnezeu.

Cuvintele „fără vină“, „în gura lor nu s-a găsit minciună“ şi „urmează pe Miel“ înseamnă a duce o viaţă după Evanghelie, în cuvânt şi faptă.

Noţiunea „cel dintâi rod” îi desemnează pe aceia, pe care îi va lua Hristos cu El, când va reveni: sunt primii care vor primi harul mântuirii.

„Mielul” este Isus Hristos: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1, 29).

În Apocalipsa 5, 12 se spune că Mielul înjunghiat a biruit. Acest lucru înseamnă că Fiul lui Dumnezeu, care a fost umilit şi răstignit pe cruce, a triumfat şi a biruit în acelaşi timp.

Mântuirea: vezi întrebările 243. ...

„Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!" (Apocalipsa 5, 12).

„Nunta Mielului”, deci unirea comunităţii mireasă cu mirele Isus Hristos, va avea loc atunci când El va reveni, când comunitatea mireasă va fi schimbată şi răpită.

Comunitatea mireasă va putea împărtăşi slava lui Hristos şi se va afla în comuniune directă şi nemijlocită cu Dumnezeu.

Comunitatea mireasă: vezi întrebările 562. ...

„Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat." (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!" (Apocalipsa 19, 6-9).

După revenirea lui Hristos, va începe un timp în care oamenii şi creaţia vor suferi, pentru că vor fi supuşi puterii Satanei. Această perioadă este denumită „necazul cel mare”.

Necazul cel mare: vezi întrebările 405., 409.

Da. În perioada denumită „necazul cel mare” vor fi ocrotiţi acei oameni care fac parte din Biserica lui Hristos, dar nu au fost ridicaţi la Isus Hristos.

Aceşti oameni sunt prezentaţi în Apocalipsă prin imaginea femeii îmbrăcate în soare, care naşte un copil de parte bărbătească. Ei vor primi în continuare sprijin divin şi îngrijire spirituală, astfel că îşi vor putea păstra credinţa (Apocalipsă 12, 6).

În perioada denumită „necazul cel mare” vor exista oameni care îl vor mărturisi pe Hristos şi vor fi ucişi. Aceşti martori credincioşi vor deveni martiri (Blutzeugen = martori de sânge, martiri).

Oamenii care îl vor mărturisi pe Hristos în perioada denumită „necazul cel mare” şi vor fi ucişi din această pricină, vor lua parte la prima înviere, la fel ca, mai înainte, comunitatea mireasă.

Prima înviere: vezi întrebările 574. ...

După „nunta Mielului”, Isus Hristos va veni înapoi pe pământ împreună cu comunitatea mireasă şi va sfârşi „necazul cel mare”.

Satana şi adepţii lui, adică puterile potrivnice lui Dumnezeu, vor fi „legate” şi „aruncate în adânc”, după cum scrie în Apocalipsă 20, 1-3. Deci, li se va lua toată puterea. Nimeni nu va mai fi ispitit de Satana.

Când Satana va fi legată şi puterile potrivnice lui Dumnezeu îşi vor pierde toată forţa, va avea loc învierea martirilor din perioada „necazul cel mare”. În felul acesta, martirii vor putea participa la prima înviere.

La prima înviere, vor învia „morţii în Hristos” şi vor fi răpiţi împreună cu cei vii, care fac parte din comunitatea mireasă.

După „nunta din cer”, vor învia martirii din perioada „necazul cel mare” şi vor face parte din preoţimea împărătească.

Aceste două evenimente sunt denumite „prima înviere”: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întaia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.“ (Apocalipsă 20, 6).

Răpirea/Schimbarea: vezi întrebările 559. ...
Necazul cel mare: vezi întrebările 569. ...

După încheierea primei învieri, Hristos va ridica pe pământ împărăţia păcii Lui şi va domni în ea ca împărat „o mie de ani”. Aceşti „o mie de ani” sunt un simbol pentru o perioadă de timp lungă, dar totuşi limitată.

Da. Cu toate ca Satanei i s-a luat puterea şi nu mai este deci în stare să-i ispitească pe oameni ca să păcătuiască, totuşi, oamenii rămân în continuare păcătoşi şi sunt muritori, pentru că înclinaţia lor de a face păcate nu este anulată. Fac excepţie de aici aceia care au participat la prima înviere.

Înclinaţia de a păcătui: vezi întrebarea 227. şi explicaţiile
Prima înviere: vezi întrebarea 574.

În perioada împărăţiei păcii lui Hristos, Isus Hristos împreună cu preoţii împărăteşti vor propovădui nestingheriţi Evanghelia. Evanghelia le va fi prezentată tuturor oamenilor care vor trăi pe pământ, precum şi tuturor sufletelor de pe lumea cealaltă. La sfârşitul împărăţiei păcii, toţi oamenii din toate timpurile, vor cunoaşte Evanghelia lui Hristos.

Preoţii împărăteşti: vezi întrebările 259., 409. şi 574.

La sfârşitul împărăţiei păcii, Satana va fi dezlegat; el va avea pentru ultima oară prilejul să-i ispitească pe oameni. După ce Hristos îl va birui, Satana va fi „aruncat în iazul de foc şi de pucioasă”. (Apocalipsa 20, 7-10). Astfel, răul îşi va pierde puterea pentru totodeauna.

După ce răul îşi va pierde pentru totdeauna toată puterea, va urma învierea morţilor la Judecata de apoi. Apoi, Isus Hristos îi va judeca pe absolut toţi oamenii care au trăit de-a lungul timpurilor pe pământ. Excluşi de la Judecata de apoi nu sunt decât cei care au participat la prima înviere.

„Judecata de apoi“ este judecata finală a tuturor oamenilor care nu au participat la prima înviere. Această judecată este descrisă în Apocalipsa 20, 11–15.

„Și morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.“ (Apocalipsa 20, 12).

Cei care vor ajunge la Judecata de apoi este posibil de a primi harul şi, împreună cu cei care au participat la prima înviere, vor locui în noua creaţie făcută de Dumnezeu. Toţi aceştia vor putea fi veşnic împreună cu Dumnezeu. Ceilalţi vor rămâne în suferinţă, departe de Dumnezeu.

După Judecata de apoi, Dumnezeu va face o lume nouă în locul celei vechi: „El (Dumnezeu) va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Apocalipsă 21, 3). În felul acesta, se împlineşte aşteptarea exprimată în 2 Petru 3, 13: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” Această împărăţie a lui Dumnezeu va fi veşnică; „pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.” (1 Corinteni 15, 28).